Banner-1 (1)

 

Deasemenea in aceasta zi 04.05.2014 s-a petrecut botezul, el s-a petrecut in locasul domnului. Si acum numarul membrilor a crescut cu trei persoane.Slava Domnului.Amin. Multumim pentru cei care se roaga si ne sustin Domnul sa va binecuvinteze. 

BannerPasti-1

Banner3

Conferinta Misionara

Posted: martie 24, 2014 in Uncategorized

Am avut in vizita pe fratele Spiridon Si fratele Dinu.Dumnezeu a lucrat. A fost un timp minunat. Oamenii s-au simtit liber. Unii l-au primit pe Isus in viata lor. Slava Domnului!Amin!DSC_0038 

DSC_0037DSC_0029DSC_0027DSC_0025DSC_0024DSC_0023DSC_0022DSC_0018DSC_0015DSC_0013DSC_0012DSC_0009DSC_0008DSC_0006DSC_0004DSC_0002DSC_0001

Mijlocul de salvare

Posted: ianuarie 30, 2014 in Uncategorized

16759107_1_644x461_tablou-corabii-pe-mare-semnat-talmaciu_rev001

Prin acţiunea curajoasă a acelui tânăr s-a făcut legătura între cele două vapoare şi toţi membrii echipajului au fost salvaţi de la o moarte sigură.

Lucrurile stau în mod asemănător cu privire la starea spirituală a omenirii. Dumnezeu a vorbit în vechime în multe rânduri şi în multe feluri, dar oamenii n-au ascultat. Dragostea lui Dumnezeu nu a rămas pasivă faţă de împotrivirile oamenilor. Astfel, la vremea hotărâtă în planul de mântuire, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său. El este unicul Mântuitor, unicul mijloc de salvare. Toţi oamenii care acceptă acest mijloc de salvare –Isus Hristos – vor fi ocrotiţi pentru veşnicie de mânia viitoare. Numai Mântuitorul ne salvează sufletele.

Să ne imaginăm că oamenii de pe vaporul avariat nu ar fi acceptat mijlocul de salvare oferit. Ce s-ar fi întâmplat? Cu siguranţă, ar fi pierit în valuri. Tot aşa, oricine refuză mântuirea adusă prin Hristos va fi veşnic condamnat. Să luăm seama astăzi la această atenţionare şi prin credinţă să ne apropiem de Mântuitorul!

În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.
Faptele Apostolilor 4.12

corabie-valuri

 

 

 

In data de 19 Ianuaria familia Birladeanu si au adus  primul lor copil la binecuvintare deasemenea ei si-au reinoit legamintul de casatorie.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ziua Familiei

Posted: ianuarie 17, 2014 in Uncategorized

În data de 12 Ianurie am sărbătorit Ziua Familiei. Dumnezeu ne-a dăruit  un timp binecuvîntat, mulţe persoane noi au venit la biserică pentru prima data, muti oameni sau împăcat cu Dumnezeu, pentru aceasta Dăm slavă Domnului.

anuntarea logodnei Mihai Marian & Lilea Moroz

Mihai Marian & Lilia Moroz

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

la Stoianovca

Posted: noiembrie 28, 2013 in Uncategorized

Duminica 24 Noiembrie am mers in satul Stoianovca si am -aici-

Tineret 16.11.2013

Posted: noiembrie 28, 2013 in Uncategorized

Multumim pentru sustinerea voastra in rugaciune…aici

Doc111 (1)-page-001 jbjbmbjb-page-001Eu -tiu c- -ie --i pas- de via-a ta-page-001

Imagine  —  Posted: noiembrie 11, 2013 in Uncategorized

Biruinte…

Posted: octombrie 28, 2013 in Uncategorized

 

Marti in data de 22 octombrie am sarbotorit un Botez noutestamental. Numai ca au fost un pic diferit de cum suntem noi obisnuiti sa vedem sau sa facem. Deoarece a fost organizat in Penitenciarul din Cahul un doi barbati au incheiat cu Dumnezeu un legamint prin apa botezului.

Nu a fost un botez prin scufundare din motive de securitate, dar pentruca dorinta acelor doi barbati a fost mare au fost botezati prin stopire.

Dupa Botez am avut o ocazie de a sta in partasie la o masa la care a contribuit surorile din biserica Sfinta Treime Din Cantemir.

 

Insa Lucrarea LUi Dumnezeu a mers mai departe pentruca a doua zi mercuri 23 octombrie unul din cei doi detinuti care a primit botezul a auzit cuvintele „ ESTI LIBER„.

Astazi fratele Serghiu este la libertate, Dumnezeu ne-a dat harul ca Duminica sal avem ca oaspete la biserica Sfinta Treime din Cantemir. El  nu doar ca a fost oaspete ci a avut ocazia sasi spuna marturia si sa vesteasca cuvintul Lui Dumnezeu pentru prima data intro biserica evanghelica…OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

3. Confirmarea mântuirii

Posted: octombrie 22, 2013 in Uncategorized

Mântuirea prin credinţă – confirmată prin schimbarea vieţii

steinhardt

Evanghelia harului aduce lumii păcătoase, neajutorate şi pierdute, această veste: nici o vină nu este prea grea şi nici o suferinţă prea adâncă, încât Dumnezeu să nu poată da iertare, salvare, ajutor, mângâiere, tuturor celor care cred în Domnul Isus şi caută adăpost în sângele Său!

Ca să înţelegem bine această veste a mântuirii, Dumnezeu a pus în Cuvântul Său pasaje precum cel cu „temnicerul din Filipi“. În Fapte 16.25-31 citim: „Şi, la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu prin cântări, iar cei întemniţaţi îi ascultau. Şi deodată s-a făcut un cutremur mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii; şi îndată s-au deschis toate uşile şi lanţurile tuturor s-au desfăcut. Şi temnicerul, trezindu-se din somn şi văzând deschise uşile închisorii, scoţând sabia, era să se omoare, gândind că cei întemniţaţi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare, spunând: «Nu-ţi face nici un rău, pentru că toţi suntem aici!» Şi, cerând lumini, s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila. Şi, aducându-i afară, a spus: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“ Şi ei au spus: «Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta»“.

Temnicerul se gândea că cei din închisoare ar fi putut fugi şi astfel postul şi onoarea i s-ar fi ruinat. Foarte hotărât, ar fi urmat lozinca lui Satan: «Mai bine mort, decât fără onoare!» Poarta iadului stătea deschisă pentru a mai primi o pradă. Dar Dumnezeu l-a tras pe acest păcătos vinovat de la prăpastia sinuciderii, prin strigătul apostolului. În acel ceas de groază şi-a plecat genunchii şi, din străfundul inimii sale, a rostit întrebarea despre viaţa eternă: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“. Ce dumnezeiesc, simplu şi clar a fost răspunsul: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!“.

Temnicerul gândise la început că a devenit un condamnat, dar aceasta era numai înşelăciunea lui Satan. Dumnezeu avea un ajutor pentru el şi pentru toată familia lui. Acest om şi ai săi au primit chiar în noaptea aceea confirmarea bogatului har al Fiului lui Dumnezeu răstignit şi înviat. Ei au chemat Numele Său cel mare şi şi-au încredinţat toată povara vieţii în mâinile Sale atotputernice. Harul lui Dumnezeu a răspuns într-o singură clipă. În noaptea aceea, îngerii lui Dumnezeu se bucurau de păcătoşii iertaţi. Lumea trăia schimbarea vieţii unei familii întregi.

Oricine poate înţelege de aici ce este credinţa salvatoare.

Numărul oamenilor zdrobiţi din zilele noastre este nespus de mare. Ce mulţi umblă pe marginea prăpastiei îndoielii, fără nici o speranţă! Unii, chinuiţi de povara morală a conştiinţei, ajung la disperare; alţii sunt măcinaţi de boli şi cu nervii ruinaţi; sunt apoi în număr mare cei săraci, cu sau fără datorii; să-i mai adăugăm şi pe cei care, din decepţie în decepţie, nu găsesc speranţă şi sunt lipsiţi de linişte. Însă cu viaţa ruinată nu sunt numai cei din şcolile de corecţie sau din închisori, ci şi sutele de mii de femei căzute în ruşine, precum şi cei care, cu sau fără cunoştinţă, îşi mănâncă pâinea murdărită şi îşi umplu buzunarele cu păcatele sacrificiilor lor. Pe lângă toţi aceştia, mulţi alţii îşi înăbuşă conştiinţa: ştiu că sunt robiţi de multe păcate, dar, pentru că nu cunosc nici o cale de scăpare, luptă să-şi ţină sub tăcere glasul lăuntric. Alţii caută doar îmbrăcăminte, hrană, cultură, renume sau o bună creştere. Să-i mai luăm în calcul şi pe acei mulţi oameni care, deşi au fost păziţi de Dumnezeu de adânci căderi morale, tot nu au pace şi merg mai departe prin viaţă fără a găsi refugiul în harul şi în sângele lui Hristos.

La întrebarea „ai tu o speranţă?“, toţi dau din umeri. Puţini din toată omenirea – fie ei dintre nobili sau dintre cei de jos, dintre bogaţi sau dintre săraci, dintre învăţaţi sau dintre neînvăţaţi – ştiu că există o fericire adevărată, o siguranţă deplină a iertării de orice vină. Cei mai mulţi nici nu ştiu că pot găsi o speranţă minunată, că există o ţintă în viaţă pentru orice suflet aflat în suferinţă. Şi totuşi Dumnezeu, în harul Său, îi cheamă pe toţi! Cine vine cu greutatea vinei şi cu recunoaşterea stării de păcat la Isus Mântuitorul va găsi tot ce are nevoie inima sa: iertare, pace, viaţă eternă şi grija Tatălui Atotputernic pentru toate aspectele vieţii de pe acest pământ. Ce simplă este calea: crede în Domnul Isus! Ce a făcut Domnul Isus în acea noapte cu temnicerul poate face şi astăzi, în harul Său, cu toţi păcătoşii.

Celor din Corint, care trăiseră în tot felul de păcate, apostolul le-a scris: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici curvarii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei care se masturbează, nici homosexualii, nici hoţii, nici lacomii de bani, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus şi prin Duhul Dumnezeului nostru“ (1 Corinteni 6.9-11). Aceşti robi căzuţi în adâncimile plăcerii fireşti au trăit harul eliberării. Toţi oamenii care vin astăzi cu greutatea conştiinţelor la Domnul Isus şi se încred în El trăiesc minunea eliberării de sub puterea păcatului.

Cu mulţi ani în urmă, un tânăr bogat, foarte inteligent, s-a întâlnit la o oră târzie cu un credincios. În urma discuţiilor avute, acel tânăr a devenit conştient de puterea păcatului care îl ţinea legat, care îi ruina nervii şi care îl distrugea în trup şi-n suflet. În plus, în trecut cunoscuse momente întunecoase care, dacă ar fi fost date la iveală, l-ar fi condus în faţa instanţei. Ştia că era suficient un simplu anunţ şi atunci el, fiul unei familii distinse, putea să ajungă la judecătorie. La ce i-ar fi folosit atunci înţelepciunea, cultura, bogăţia şi renumele? Tânărul s-a văzut pe marginea prăpastiei. Mai era vreun ajutor pentru el? Credinciosul a deschis Biblia şi a citit ce spune Dumnezeu păcătosului vinovat:

„Cât despre fricoşi şi necredincioşi şi păcătoşi şi urâcioşi şi ucigaşi şi curvari şi vrăjitori şi idolatri şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi pucioasă, care este a doua moarte“ (Apocalipsa 21.8).

„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă poftelor inimilor lor spre necurăţie, ca să-şi dezonoreze trupurile între ei înşişi, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna!“ (Romani 1.24-25).

„Dar legea a intervenit, ca să prisosească greşeala; dar unde păcatul a prisosit, harul a prisosit şi mai mult, pentru ca, după cum păcatul a domnit în moarte, tot aşa şi harul să domnească prin dreptate spre viaţă eternă, prin Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 5.20-21).

„Plata păcatului este moartea, însă darul de har al lui Dumnezeu este viaţa eternă în Hristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6.23).

„Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut“(Luca 19.10).

Cuvântul lui Dumnezeu, sămânţa naşterii din nou, şi-a arătat puterea în acea seară. Tânărul şi-a recunoscut păcatele şi a primit harul lui Dumnezeu, încredinţându-şi viaţa în mâinile lui Isus. Ce moment sfânt! – Acel om, cufundat în vinovăţia păcatelor, a fost renăscut la o viaţă eternă! S-a întâmplat însă ceva interesant. Acest păcătos eliberat şi-a adus aminte că demult, în oraşul său natal, depusese un jurământ fals pentru a scăpa de condamnare. Trecuseră de atunci şapte ani. Dar Duhul lui Dumnezeu, care este un Duh al adevărului, l-a îndemnat să facă o scrisoare către judecătorie, în care să-şi recunoască jurământul fals şi greşeala, mărturisind că, prin harul lui Dumnezeu, a devenit un copil al Său, un mântuit al lui Isus. Chemat la judecătorie, a mărturisit şi ce a făcut Domnul Isus în viaţa sa. Acea mărturie simplă a fost o predică răsunătoare despre dragostea Fiului lui Dumnezeu, despre puterea Lui salvatoare, despre minunea împăcării prin jertfa şi sângele de la Golgota.

Pentru el, pedeapsa a urmat conform legilor, dar cât timp a stat în închisoare a fost o mărturie despre ce înseamnă pacea copiilor lui Dumnezeu. De la directorul închisorii şi până la portar, toţi i-au văzut faţa plină de linişte. Scrisorile lui de asemenea mărturiseau că Domnul Isus stătea zi şi noapte lângă el, pentru a-l linişti. Toate păcatele îi fuseseră şterse prin sângele lui Isus, iar în privinţa viitorului nu-şi făcea griji. Era un om pe deplin nou, cofirmând prin viaţa sa adevărul Cuvântului lui Dumnezeu:

„…dacă este cineva în Hristos, este o creaţienouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi“ (2 Corinteni 5.17).

urmeaza…